Plecarea unui prieten/partener/parinte cu care aveai o relatie profunda e asemenea plecarii unui martor la existenta ta cea mai autentica si vulnerabila.

Exist pentru ca exist in ochii tai si tu ma vezi, ma recunosti si astfel eu sunt. 

De aceea nu prea sunt adeptul vorbitului in oglinda…nu are cum sa contina esenta unei dinamici relationale care sa dea nastere unei noi realitati interne.

Imi amintesc o discutie despre pierderea ultimului parinte: “Simt ca s-a dus si ultimul martor al copilariei mele, acum parca ea, copilaria, nu mai exista. Nu mai are sens fara acel martor.”

Multe parti din noi sunt reale pentru ca sunt vazute si recunoscute de catre celalalt semnificativ, de catre cel in care investim iubirea si cel pentru care iubirea are sens. 

Si cand celalalt pleaca, ce mai ramane real? Ce mai ramane din mine? Dar cat era intr-adevar real pentru mine si cat imprumutasem acel real?

Cand celalalt semnificativ pleaca, se duce si acea parte din noi si ne putem simti in pericol de prabusire sau ne putem simti eliberati si ramanem cu noi si cu o noua realitate. Depinde de fiecare cat si-a consolidat acel adevar in interior si cat crede in el. Cat poate sa se sustina pe Sine. 

De multe ori din teama ca nu ne putem sustine singuri, vom imprumuta realitati doar sa existam…dar daca existam doar in felul dorit de celalalt riscam sa ne pierdem.

Podurile arse te imping sa existi si sa gasesti o alta directie a sensului in viata si teritorii necartografiate inca. 

Iesi din realitatea fantomelor din trecut, din iluzia unor relatii inexistente, din statul in realitatea unor povesti de mult apuse.

Nu stiu ce e pe cer in perioada asta, dar vad multe poduri cum ard. 

Curaj la existenta!

“Cel care are un DE CE, va indura orice CUM” – Nietzsche 

 

 

Locurile au fost ocupate pentru Retreatul “Alchimia Sufletului”  cu editia numarul 5 in Bali din 22 Martie pana pe 1 Aprilie 2020, dar inscrierile au inceput si pentru cel din 2021.