Mitul Eros si Psyche ne reaminteste ce inseamna Iubirea si increderea in Iubire, in ceea ce simtim si nu doar in ceea ce gandim. O poveste despre Relatia Minte-Inima care exista in noi.

Dintotdeauna m-a fascinat acest Mit. L-am vazut ca pe ceva ce se intampla in noi, in interiorul nostru, ca pe relatia Minte – Inima. Cei doi protagonisti, Eros si Psyche, se joaca atat de frumos in calatoria lor. Povestea celor doi ne prezinta aceasta forma de Iubire si ce se intampla cand mintea cauta sa disece si sa judece conform propriilor valori.

Psyche, al carei nume se traduce prin „suflet”, este o aparitie tarzie in cadrul mitologiei, unde reprezinta personificarea sufletului uman. Mitul o prezinta drept ultima si cea mai frumoasa dintre cele trei fiice ale unui rege; era atat de frumoasa, incat a stirnit gelozia insesi Afroditei, zeita frumusetii si a iubirii. Ca sa se razbune, aceasta i-a poruncit lui Eros sa-i trezeasca Psychei o dragoste totala si de nestramutat pentru cel mai demn de dispret dintre barbati. Vazand-o insa, Eros a fost cucerit la randul lui de extraordinara frumusete a acesteia, sfarsind prin a se indragosti de ea. Neputand sa indeplineasca porunca Afroditei, el a rapit-o pe tanara, ducand-o intr-un loc izolat si secret unde, fara sa se lase vazut si fara sa-si dezvaluie identitatea, o vizita in fiecare noapte, disparand de indata ce se iveau primii zori.

Aceasta iubire secreta ar fi durat inca multa vreme daca surorile Psychei, geloase, n-ar fi convins-o ca acela pe care noapte de noapte il imbratisa si il inconjura cu atata afectiune nu voia sa se lase vazut pentru ca era de fapt un monstru inspaimantator. Atunci, intr-o noapte, pe cand Eros dormea, Psyche s-a apropiat de el cu un opait aprins, ca sa-i poata vedea adevarata infatisare, si cu un pumnal ca sa-l ucida: a avut insa surpriza sa constate ca nu era vorba de un monstru, ci de un zeu tanar si fermecator. In timp ce il contempla tacuta, cu opaitul in mana, o picatura de ulei a cazut pe umarul tanarului, care s-a trezit si, dezamagit si intristat de lipsa de incredere a Psychei, a parasit-o.

Fericirea Psychei s-a transformat subit in disperare. Dupa ce, cuprinsa de remuscari si de durere pentru pierderea iubitului, a incercat sa se sinucida aruncandu-se intr-un rau, nereusind in tentativa sa, Psyche a inceput sa cutreiere cetatile si templele, in cautare de vesti care ar fi putut-o ajuta sa-si regaseasca iubitul. Peregrinarile ei au purtat-o in cele din urma la palatul Afroditei, unde zeita, a carei dorinta de razbunare ramasese la fel de nepotolita, a inrobit-o, obligand-o sa indeplineasca muncile cele mai grele si mai chinuitoare.

Psyche ar fi murit fara indoiala daca Eros, care continua sa o iubeasca in taina, n-ar fi sprijinit-o din umbra, astfel incat aceasta a reusit in final sa biruie gelozia puternicei zeite a dragostei, devenind nemuritoare si ramanand alaturi de Eros pentru vesnicie.

sursa: Anna Ferrari,  Dictionar de mitologie greaca si romana, Ed. Polirom, Iasi, 2003/ https://istoriiregasite.wordpress.com

 

As mai adauga aici si Povestea despre Frumusete:

Se duce intr-o zi elevul la Maestru. Acesta il astepta in gradina langa o floare. Cand a ajuns, Maestrul i-a aratat elevului acea floare.

Elevul a intrebat:

  • Ce este cu aceasta floare, Maestre?
  • Ce vezi in aceasta floare?

Elevul se tot uita…o intorcea…se tot uita…si spune:

  • E frumoasa!
  • De ce este ea frumoasa? intreba Maestrul.
  • Pai stai sa o vad mai bine!

Si se apuca elevul sa o ia la analizat, o rupe, o destrama, ii scoate fiecare parte ca sa o vada exact si sa stie ce raspuns sa dea. Maestrul il opreste si il intreaba:

  • Cum este floarea acum? intreba Maestrul.
  • Acum…este rupta si in bucati.
  • Mai este ea frumoasa?
  • Nu…dar m-ai intrebat de ce este ea frumoasa si eu am cautat sa-ti raspund.
  • Si cum crezi ca ai fi putut sa-mi raspunzi fara sa o rupi, fara sa o omori?
  • Nu stiu…
  • Ea era frumoasa atunci pentru ca frumusetea era in ochii tai! Cand nu ai fost sigur de asta, ai cautat sa-mi demonstrezi acest lucru si ai distrus frumusetea, pentru ca nici tu n-ai mai vazut-o frumoasa.

Cam asa este si cu Iubirea, ea este si atat. Problema apare atunci cand cautam sa ne impunem gandirea despre Iubire si sa-l facem si pe celalalt sa creada in acest gand. Atunci ne indepartam de sursa Iubirii si de sensul ei. Cand cautam Iubirea in afara casei, cautam o imagine care sa ne aminteasca de ea, ca si cum noi am uitat-o. Si cred ca aceasta este frumusetea calatoriei, a relatiilor si a meseriei de “A IUBI”. Invatam in fiecare zi de la ceilalti, care ne pot fi maestrii daca le permitem asta, cum sa Iubim liber, cum sa ne dam voie la Iubirea din noi!

Iubirea exista in cel care iubeste! 

sursa imagine: rebloggy.com