Cel mai important Har pe care fiecare dintre noi l-a primit inca de la nastere, este VIATA. Care-i meseria pe care o practicam prin acest Har si o putem duce la rang de MAIESTRIE?

Ce inseamna un Maestru?

Conform DEX: “Persoană care a adus contribuții (deosebit de ) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc. / Persoană înzestrată cu multe cunoștințe, cu multă experiență sau talent și care a atins un grad înalt de perfecțiune într-o anumită ramură de activitate.”

Am pornit de la aceasta pentru a ajunge la cel mai important HAR pe care fiecare dintre noi l-a primit inca de la nastere si anume VIATA. Ea a venit sub forma unei invitatii, o invitatie la A TRAI.

Si care-i meseria pe care o practicam prin acest HAR si o putem duce la rang de maiestrie?

Cand ma uit la incercarile vietii, ma intreb: Oare ce a vrut sa-mi aminteasca aceasta intamplare? De ce a trebuit sa trec prin asta? La ce lucrez eu de fapt in aceasta viata? De ce am aceasta familie? De ce acesti prieteni? De ce, chiar si atunci cand fug sa scap si cred ca am terminat, tot peste aceleasi intamplari dau, aceiasi oameni, aceleasi emotii…De ce?

La ce crezi ca lucram cat timp suntem in Viata?

La dezvoltarea ta ca si om, la “sa-mi fie bine”, la cariera ta, la studiile tale, la talentele tale, la dorintele tale, la averile tale, la idealurile tale, la visele tale, la lumea ta, la familia ta, la neamul tau, la numele tau. Ok…

Sunt toate acestea singure sau intr-o relatie?

Ai studiat ceva singur? Ai o cariera singur? Ai un talent care se poate numi talent fara sa fie admirat? Ai o dorinta singura, care nu implica ceva sau pe cineva? Ai un ideal in care prezenta celorlalti oameni nu conteaza? Ai un vis la care poti ajunge fara ceilalti? Ai o familie care nu comporta si membrii acesteia? Ai un neam care nu are o istorie? Ai o lume fara oameni in ea?

Am realizat ca in orice clipa, de cand ne nastem si pana murim, suntem inconjurati de oameni. Orice alegem sa facem, de la munca – la vacanta, implica interactiunea cu alti oameni in viata. Si atunci…in tot acest demers numit VIATA, conteaza ceea ce faci si ceea ce ai? Sau cum IUBESTI ceea ce faci si ceea ce ai?

La munca patesti ceva, la alimentara ceva, la curs ceva, in vacanta ceva, in timpul liber ceva, in afacere ceva, in relatie ceva, in familie ceva…Ce vin toate aceste patanii sa ne provoace? Sa ne trezeasca? Sa ne invete? Sa ne indrepte?

Sa fie IUBIREA?

Conflictul si Confuzia vin pentru ca in noi exista Iubirea. Daca nu exista, lumea era in alb si negru, transanta si seaca, simpla si goala, fara stele…fara Luna si Soare. Si nu ne-am mai gandi…nu ne-am mai intreba, nu am mai cauta.

In orice forma de relatii, spunem ca noi cautam Iubirea. Vrem sa fim iubiti si altcineva sa ne aminteasca ce este Iubirea. Si ne apucam sa fim persoana iubita, asa cum credem ca isi doreste celalalt, dar ne simtim goi…si obositi. Este obositor sa vrei ca totul sa fie bine si asa cum isi doresc ceilalti, va zic asta din Inima si din propria-mi viata.  Vrem ca celalalt sa faca diverse lucruri pentru noi, de care noi suntem capabili dar nu ne dam voie. Ca si cum astupam acel potential si urlam dupa el in exterior. De ce?

Te-ai gandit vreodata sa iei acel repros si sa vezi daca tu te puteai ocupa de acel lucru? Daca nu cumva tu esti cel care stie cel mai bine sa faca acel lucru? Daca tu esti constient de acel lucru, de ce-l ceri celuilalt? Te-ai gandit ca el poate e constient de altele si ca nu citeste ganduri?

Dar tot acest drum nu este gresit…pana la urma este drumul indreptarii, la fiecare pas si cu fiecare moment viu din viata noastra.

Exista momente cand scoatem judecatorul din contextul lui real – tribunalul – si-l aducem in ACTUL IUBIRII. Si spunem, prin comparatie: Nu ma iubesti!

Ce cauta judecatorul acolo? De ce l-ai adus? De care dreptate ai nevoie cata vreme exista VIATA si esti in VIATA? Ce alta dovada de dreptate mai mare vrei? De ce crezi ca stai intr-un act de aparenta neiubire si ce ai nevoie de fapt sa-ti amintesti? La ce te chinui sa-ti amintesti?…

Cum ar fi sa spui:

Hai sa vad de ce te iubesc si sa renunt la de ce nu ma iubesti.

Hai sa vad cat iti arat din iubirea mea. Cat imi dau voie sa iti arat…

Daca eu te iubesc…cum ma iubesti tu nu-i treaba mea, nici datoria mea, nici efortul meu si nici chinul meu. 

Eu sunt aici sa iubesc, treaba, datoria, munca, efortul si chinul meu sunt cum sa fac sa iubesc, nu cum sa ma iubesti. 

De ce nu ma iubesti…nu-i lupta mea. 

Nu vreau sa devin doar persoana iubita si sa ma intreb de ce sunt gol si obosit…

Vreau sa iubesc, caci asa sunt plin!

Tu nu vezi ca noi cautam sa deFINIM Iubirea doar atunci cand nu o simtim, cand ceva nu ne convine si cautam dreptate! “Uite ce fac eu si tu nu faci!” De ce vrei sa limitezi Iubirea si s-o duci in fata unui judecator?

 

-Despre ce este vorba in aceasta Eclipsa?

-Despre Iubire.

-Cata si cum?

-Pai…este Iubirea finita?

Iubeste ceea ce faci, iubeste ceea ce intalnesti, iubeste ceea ce transmiti, iubeste ceea ce cauti, iubeste tot ceea ce vrei dar iubeste, pentru ca ai dovada cea mai mare ca esti iubit…esti in VIATA.

Meseria de A IUBI este cea mai importanta pe care o avem in aceasta viata si pe care o putem duce la rang de Maiestrie.

sursa imagine: http://paulamirmukherje.com/health-n-healing/