India ne-a ingenuncheat... Atunci cand nu am mai gasit ceea ce obisnuiam in exterior, ne-a fortat sa scoatem comori adanci din interior. 

Mai intai ieseau carbuni incinsi, fierbeau prin continuturi adanc ingropate din centrul INIMII atat de aparate. 

Nici nu ne atingeam, doar ne priveam. Ne clatinam corpurile prin Ashram in cautarea de a ne aerisi si cand ne apropiam, de conflicte infierbantate ne loveam. 

Si brusc parca ceva ne amintea ca doar pe noi ne mai avem acolo si iar ne indreptam pozitia, suflam cuvinte cu esenta de compasiune si ne miram cum ceea ce ameninta sa explodeze, se linistea acum incet si bland. 

Frigea totul, temperatura de peste 30 de grade Celsius, combinata cu o umiditate ridicata, scotea din noi amintirile incomode care acum aveau si ele loc la cate erau deja adunate.

Dusurile cu apa rece scuturau fiinta sa se trezeasca in amintiri placute, dar demult uitate.

Intalnirea si conflictul cu animalele salbatice si agresivitatea lor, ne-a amintit de “disperarea” animalului nostru lipsit limite si satietate.

Mancarea primita si nu comandata, ne-a intarcat de toate poftele imaginate si desarte.

Multimea in care nu mai zaream un seaman, un simbol, un sunet, un miros, o imagine cunoscuta, ne-a amintit de nasterea noastra intr-o lume atat de straina, infricosatoare si plina de simboluri, astfel incat, precum un bebelus, ne cautam privirea sustinatoare si reconfortanta a Mamei calde din fiecare.

Ratacirea unui membru ne-a scos la suprafata o dorinta puternica de impreuna si forta Tatalui ingrijorat din fiecare,  acel Tata care-si cauta puiul neincetat prin jungla atat de intunecata, pentru a mentine astfel familia UNITA, INTACTA si PROTEJATA.

La imagine s-a renuntat, aceleasi haine le-am purtat, mult timp a fost astfel castigat.

Ne-au mai intarcat si de la noul Axis Mundi, internetul. Stateam incet si ne rugam ca la un templu, sa mearga macar atat de putin, cat sa mai simtim un fir de atasament de undeva de foarte departe, sa linistim in noi macar o parte. 

Ashramul ne-a luat si ne-a taiat, precum Ganesha, toate conexiunile, dar la final ne-a dat pe noi.

India ne-a socat, dar intreaga fiinta astfel s-a scuturat.

Plecarea foarte grea parca ne impiedica, precum mecanismele de aparare, sa luam cu noi si sa manifestam in continuare ceea ce descoperisem in calatoria din Soare Rasare.

Retreatul “Alchimia Sufletului” din India ne-a intors pielea pe dos si ne-a fortat sa iesim din interior spre exteriorul atat de aspru si salbatic…spre un drum mai aproape de REALITATE. 

Acesta a fost doar un rezumat.

Multumim, India!

 

 

In continuare, Retreat “Alchimia Sufletului” se reintoarce cu editia numarul 5 in Bali din 22 Martie pana pe 1 Aprilie 2020.

Noile grupuri de suport vor incepe din luna Noiembrie in CLUJ si BUCURESTI.

Inscrieri si informatii: alexandru@batinas.ro