Draga mea neputinta

Neputinta…un glont in fantasma. Ne trezeste de cate mai putem fi putinciosi...si de Iubire!

Draga mea Neputinta,

Uneori te pornesti spre mine mai devreme decat te-as fi asteptat. Alteori apari atunci cand te asteptam…chiar ajungi si cu intarziere. Intalnirile cu tine nu sunt cele mai placute si de multe ori in spatele unui “Sunt Bine!” te ascundeam. Te-am imbracat si-n haine colorate, ti-am dat si haina “Ok”-ului…Si tu tot nu renuntai sa te scuturi de ele si ramaneai cu mine…asa cum esti tu! Adevarata!

Multi ani m-am intrebat ce vrei din relatia asta… Ce vrei de la viata mea?

Si plecai, simtindu-te gonita si alungata. Usurarea imi revenea si viata se reaseza intr-un “normal”. Aparent eram mai bine. Mai bine SINGUR…decat SINGUR SI NEPUTINCIOS!

Ce vrei? Nu-i usor cu tine…de atatea ori m-ai auzit spunandu-ti asta. Te-am tot intrebat…DE CE? La fiecare pas alaturi de tine, te-am tot intrebat DE CE? Un raspuns tot n-am primit. Sa fie prezenta ta raspunsul la intrebarea mea?

Lasa-ma, Neputint-o! Schimb eu Lumea! Lasa-ma sa fiu LIBER! Lasa-ma sa fiu PUTERNIC! Lasa-ma sa fiu VESEL tot timpul! Lasa-ma sa fiu EU!

Si tu te uitai ca muta si ascultai…ma lasai sa urlu “dreptatea” mea, dar niciodata n-ai facut ceva sa opresti una din cele de mai sus…Nu mi-ai zis niciodata sa nu fiu!

N-am inteles de ce veneai in anumite momente cheie si ma scoteai de acolo. Cand ma chinuiam mai tare, veneai sa ma iei in brate si sa-mi arati drumul meu…Cand ma ambitionam sa fiu orb, tu ma tineai de brat, sa-mi ghidezi calea…

De ce apareai chiar si dupa atatea izgoniri? Cata rabdare sa ai? Ce mesaj ascunzi tu pentru mine?

Esti muta, nu vorbesti deloc! Esti ca o limita, dar nu te vezi!

Apari atunci cand ma intalnesc cu celalalt si nu ma lasi pana nu simti tu ca am facut ceva impreuna cu celalalt…ca am implinit ceva. Si cand sa inteleg ce am facut, sa prind eu viata in maini, sa stiu eu tot…tu deja esti plecata si nu apuc sa te mai intreb: A fost bine? A fost rau?…Ma lasi asa…doar sa FIU!

Doar atunci cand am acceptat ca si daca pleci, tu te intorci…si te intorci cand simti, si-mi amintesti de o limita.

Si cand am inteles ca limita este doar un stop, am putut sa vad intersectia cu cele 3 strazi. Strada mea, Strada celuilalt si Strada lui Dumnezeu.

Am vazut ca nu sunt singur…

Tu ii faci loc Lui Dumnezeu…Faci loc Iubirii…Faci loc Universului sa se intample…deloc intamplator!

Si ma opresti sa-mi amintesti de cate altele sunt putincios…

Multumesc!

 

sursa imagine: Sandra Stoicovici