Atunci cand unii oameni vin spre noi, psihicul nostru ii poate vedea ca deja acestia vor si pleca (asa cum au mai plecat si altii in “atunci si acolo”) si angreneaza in noi Sinele fals care sa-i faca pe acestia din urma sa stea. 

Psihicul traduce in timpul prezent ceea ce cunoaste din trecut si daca unele procese nu au fost integrate, acestea vor cauta imagini si simboluri asemanatoare pentru a putea rezolva acel conflict.

Si ne trezim astfel ca muncim intr-o relatie doar pentru a ne linisti ca celalalt nu pleaca, aducand alinare angoasei atat de adanc inradacinata.

Fantasma din “atunci si acolo” adusa in real in “aici si acum” ar suna cam asa: 

  • Toata relatia am muncit ca sa nu pleci!

  • Deci nici nu m-ai vazut cat am stat. 

Da, uneori suntem atat de orbiti de propria fantasma incat nici nu-l vedem pe celalalt, nu-l auzim si nu-l simtim. Ne auzim doar pe noi si durerea noastra, cautand astfel sa facem tot posibilul ca celalalt sa nu plece si durerea sa nu fie traita. Aceasta este compulsia la repetitie. 

Va invit sa mai priviti si dintr-o alta perspectiva, angoasa de separare este de fapt si propria angoasa in fata mortii. Cum pot sa traiesc eu fara celalalt? Cine sunt eu fara celalalt? Cum ma hranesc eu fara celalalt? 

Imi este din ce in ce mai clar ca omul se teme sa gaseasca solutia pentru ca ar avea de confruntat si acceptat propria problema, de aceea este mai usor sa cautam ceva din afara si de suprafata care sa aline ceva ce da semne sa doara atat de tare.

Doliul este un proces foarte important de constientizare si integrare a pierderii. Si daca cineva a iesit din viata noastra, doliul poate fi adus ca proces de separare. Doliul inseamna si mahnire, furie, disperare, agonie…stari normale in fata unei reale pierderi si in fata neputintei proprii. Cautam prin diverse scenarii de vinovatie (nu am facut suficient, as fi putut sa fac altceva dar nu m-am gandit) sa ne masuram de fapt puterea cu moartea, pentru ca avem nevoie sa stim ca se va putea face ceva si in cazul nostru si nu suntem chiar atat de lipsiti de putere cand timpul nostru va veni.

Am observat diverse inmormantari, unele in care socul realitatii era atat de scuturator, incat lumea parea ca se sfarseste. Dar si altele in care totul era atat de organizat, incat acel proces nu era decat o forma de trecere si normalitate. Cred ca tine doar de noi si cat reusim sa ne aducem relatiile aproape de realitate. 

Dupa ce doliul este trait, cel ce vine nu mai poate fi tradus ca cel care deja pleaca.

Unii oameni aleg sa fie porturi si altii aleg sa fie nave, unii asteapta ca cineva sa se intoarca, altii se bucura de calatoria vietii.

 

Continuam in luna Mai cu Retreat “Radacini” Italia si spre finalul verii cu Tabara “Alchimia Sufletului” Moieciu 2019  Si Retreat “Alchimia Sufletului” INDIA 11-22 Septembrie 2019 

In Constanta incepe sa se formeze un nou grup de suport, inscrieri si informatii: alexandru@batinas.ro