Vreau acum, inainte de acum!

Am ajuns sa fim stresati de cea mai magica zi a saptamanii, de ziua guvernata de Luna, de ziua care este cu si despre noi si interiorul nostru.

Se poate Acum, inainte de acum? Se poate! Si multi si reusesc acest “ACUM, INAINTE DE ACUM”. Azi, intr-o zi de Luni, m-am gandit ca este cea mai indicata zi in care sa scriu despre sistemul interior de franare si beneficiile acestuia, ca si-asa am reusit sa “iubim” aceasta zi care nu ne-a gresit cu nimic. Am ajuns sa fim stresati de cea mai magica zi a saptamanii (un punct de vedere), de ziua guvernata de Luna, de ziua care este cu si despre noi si interiorul nostru.

Sa ne imaginam ca suntem intr-o masina de curse care merge cu viteza si trecem pe langa un lan de flori. Ce vedem? O culoare puternica si astfel ne imaginam ca sunt flori. Dar am vazut ce flori erau? intelegem ca ceea ce am perceput era o culoare globala data de diversitatea unor culori? si mai ales…am simtit mirosul? Cam asa este si cu mintea si perceptiile noastre atunci cand suntem pe acest timp “acum, inainte de acum”. Nu mai vedem fiecare floare in parte, vedem doar un lan de flori. Nu mai simtim mirosul individual, percepem un buchet, asta in cazul in care, la viteza aia mai stim sau ne amintim sa si respiram.

Ma fascineaza si in acest prezent o intrebare: “Atunci cand calatoresti cu avionul si mergi undeva departe, acolo sus si la acea viteza, oare spiritul tau reuseste sa te prinda din urma?”

Traim in era vitezei si avem multe beneficii din asta, in acelasi timp, ca in orice forma de echilibru, exista si dezavantaje. Viteza aceasta, consider ca s-a intiparit si in realitatea noastra si ea vine ca o cerere de: HAI! ACUM INAINTE DE ACUM! HAI CA POTI SI TU!

Si uite asa avem fast dating, fast relationship, fast food, fast fashion, fast school, fast kids, fast meditation, fast shopping, fast travel, fast internet, fast therapy, fast home, fast holidays, fast time. Intrebarea mea este, avem si fast Soul?

Ma uit la Sarbatorile din ultimii ani sau la concediile avute si aud: “Nu stiu cand au trecut asa repede, parca nici nu au fost!” Cam de aici am inceput sa ma intreb…mmm ceva nu e ok, unde sunt eu?

Mergem intr-o capitala sa o vizitam si da-i talpa! Si aia, hai si aia, aoleu si aia…si uite-ma ajuns acasa fara sa inteleg nimic si rupt de oboseala. Pentru ce?

Tot asa e si cu date-urile, la primul date vrei sa acoperi tot, sa ai toate informatiile despre X…job, studii, prieteni, familie, relatii, situatie. Si te mai intrebi de ce relatiile au fitilul scurt?

O alta capcana a acestui “acum, inainte de acum”, consider ca este COMPARATIA si IDEALURILE implementate si aruncate la liber. De ce? Pentru ca vad la altul (si acum online-ul ne ajuta sa vedem asta), ma compar si vreau acum. La un click distanta! Pai stai ma nene…si procesul din spate il vezi?

Ala, pe viteza asta, nu se vede! Ce nu se vede, nu conteaza!

Si ce urmeaza? Dezamagire, tristete, sentimentul de singuratate, de neinteles, de neputinta si alte manifestari aferente unei masini care, datorita sistemului de siguranta interna, e fortata brusc sa se opreasca. Motorul si rotile sunt incinse si nu intelege unde se afla si cum a ajuns acolo. si de panica, in loc sa stea, sa se uite si sa analizeze acel spatiu, sa dea ochii cu realitatea, insista la cheie pana reporneste si da-i talpa din nou! Gaseste ea o alta siguranta de inlocuit! Ca si o alta relatie de inlocuit.

Ce conteaza unde merg? Mai bine nu vad unde sunt!

Parca traim la o viteza atat de mare, incat nu mai reusim sa ne vedem Sufletul, sa ne vedem pe noi individual si sa stim care este forma timpului nostru, cum sa-l adaptam la cererea exterioara de viteza si cum sa-l armonizam cu timpul celorlalti. Parca nu ne lasam Sufletul sa ne ajunga din urma!

Ma uit si la cei care au iesit la pensie si ii ascult cand spun ca nu stiu ce sa faca cu timpul lor. Parca brusc s-a franat totul! Si acum? Acum e doar acum? Incotro? Ca pedala de acceleratie este uzata si sistemul de siguranta interna dat peste cap. Si ajungem sa ne impingem caroseriile sau sa le punem pe umerii altora, sa faca ei ceva cu ele.

Poate, daca am invata sa mai franam din timp, sa ciupim frana si sa ne ascultam sistemul de siguranta interna atunci cand acesta ne ofera semne/semnal/simptom, s-ar crea un echilibru, astfel incat odata ajunsi la pensie, sa fim capabili sa acceleram in continuare prin calatoria vietii.

PS – Pensie/Pensionar = Construct Social dat de societate, fiecare alege daca si-l atribuie sau nu, daca se identifica cu el sau nu.

sursa imagine: Play – WordPress.com