Timpul in dar

Cand ignoram timpul celuilalt, de fapt ne ignoram propriul timp. Cand nu stim sa apreciem timpul pe care il primim, nu stim sa apreciem nici timpul pe care il oferim. Timpul continua cu sau fara noi.

“- Buna, as vrea sa ne vedem dar am timp intr-o fereastra. Poate ne vedem azi. Hai sa vedem ca poate ne intersectam maine. 

– Imi pare rau, nu vreau sa intre timpul meu intr-o intersectie, intr-un poate sau intr-o fereastra. Si desigur, nici nu vreau sa iti ofer timpul meu daca esti absent. Cand ma vad cu tine, vreau sa ma vad cu tine!”   

De ce sa ne vedem daca unul dintre noi este absent? De ce ii cerem celuilalt timp in care sa ne intalnim cu el daca noi suntem in alta parte sau pretuim mai mult timpul altcuiva? De ce oferim mai usor timpul unor oameni si cu altii preferam sa fugim in ganduri si fantasma?

Da, inteleg ca putem pleca in meditatie, in ganduri, in apasari, in ruminatii, in idealuri, in visare activa sau cum mai vreti sa ii spuneti, dar ma gandesc ca putem, de la o anumita varsta, sa si spunem: “Imi pare rau, dar simt nevoia sa stau singur in acest moment!” Este mai corect fata de ambele persoane!

Si acum sa trecem prin ambele tabere. Cei care sunt absenti si pleaca in meditatie-fantasma, se pot simti chiar enervati de cel de langa ei daca acesta tot insista sa-i faca prezenti. E ca un stimul din exterior care te bazaie si risti sa “ataci” trezit din visare. Cei prezenti si care ofera timpul celuilalt, se pot simti ignorati/abandonati/invalidati. Desigur avem si varianta amandoi absenti, dar impreuna la aceeasi masa. Acolo unde-s telefoanele in mana, fiecare Suflet e in alta parte. Si recunosc…stateam cu oameni absenti cand si mie imi era mai usor sa fiu absent decat prezent!

Schimbul uman cel mai profund il vad ca fiind timpul. Si TIMPUL inseamna PREZENT. Asta am, asta iti ofer. Si ma aduc cu TOTUL!

Si ne putem folosi de telefoane/online media si celelalte tehnologii, ca ele sa ne aduca in punctul in care ne intalnim, cu totul!

In toti acesti ani de studiu si observatie pe dinamicile avute si traite, am ajuns la o intelegere pana in acest prezent si sunt sigur ca mai am de descoperit:

Nu exista nicio diferenta intre: Nu vreau sa ne vedem / Ne vedem si stau pe telefon / Ne vedem dar intarzii / Ne vedem dar ma gandesc in alta parte.

Un NU, MULTUMESC! te poate face mai INTREG si-l ajuta si pe celalalt sa-si vada timpul. Sau unde isi are Sufletul si Timpul.

Respecta-ti timpul si aminteste-le astfel si celorlalti de timpul lor!

 

Sa ne vedem cu timp la Atelier “Alchimia Sufletului” in Bucuresti si in Cluj!

sursa imagine: Sandra Stoicovici