Timpul cu tine

Un om drag, mi-a spus candva: “Esti tot ceea ce hotul nu-ti poate fura!”. Ce esti tu, dincolo de orice lucru material?

In acelasi fel in care conteaza cel mai mult timpul prezent, majoritatea cartilor de dezvoltare personala promovandu-l ca fiind cel mai “bun”, viitorul si trecutul fiind doar axe pe care ne purtam, tot asa consider ca cel mai valoros timp petrecut aici si acum, este timpul cu propria persoana, cu propria fiinta.

Exista o vorba care umbla pe langa noi: “ne nastem singuri, murim singuri”, vorba care vine uneori sa ne “imbarbateze” speranta in cautarea de doi si alteori sa ne darame, accesand teama de singuratate. Observ ca aceasta zicala are atat de central acest “singur” si consider ca el are acea pozitie dintr-o angoasa, o umbra de cunoastere, o pata, o parte pe care mintea nu o stie si nu o poate masura.

Ce a fost inainte si ce urmeaza dupa? Marea intrebare la care au cautat sa raspunda atatea fiinte umane si la care si in prezent, fiecare e liber sa raspunda. Eu am in continuare intrebari si nu pot sa nu observ continuitatea acestei intrebari care dainuie de mii de ani, prin simpla lipsa unui raspuns care sa ne potoleasca pe toti. Sau poate ca nu este despre potolit ceva, ci despre trait…poate despre asta este Viata.

Intorcandu-ma aici si acum, v-as propune sa privim nasterea si moartea din acea axa trecut-viitor. Atunci, avem doua extreme: ramanem singuri ca si asa plecam singuri sau ne cautam toata viata pe cineva de care sa ne agatam in speranta ca acea singuratate, de la plecare, va fi mai usoara. Propun sa ne uitam la gri si sa intelegem ca prezentul poate sa fie si singur si impreuna. Doar o extrema, consider ca nu ne imbogateste, ne lasa goi de cealalta extrema.

Daca ne nastem singuri si stam singuri, nu am mai avea bogatia de amintiri, de afecte si reprezentari, de relatii si iubiri, de continut atat de viu. Daca refuzam sa stam si singuri, avem doar doi si niciodata doar pe noi. Astfel, cunoastem mai putin din noi, fara o baza de siguranta pentru noi.

Timpul cu tine este cumva timpul pe care-l petreci in spatiul dintre nastere si moarte, este timpul care are cea mai profunda esenta si sens despre tine si din tine. Este timpul in care te pregatesti tu pe tine din amintiri si din ceea ce nu stii ca stii. Acel acum, este acum cu tine, dintre cel care ai fost si cel care vei deveni. Este POTENTIALUL tau.

El poate fi timpul tau dintr-o forma de terapie, din meditatie, din stat singur cu nasul intr-o carte, din cafeaua cu tine, din momentele de reflectare, din oglinda si din alte momente cu tine.

Si atunci, consider ca singura “diferenta” intre noi ca si oameni, se poate masura prin timpul petrecut aici cu tine, cu propriul Sine.

SINGURATATEA poate fi un cuvant destul de dur, apasator si greu, el este in final o realitate pe care fiecare dintre noi este nevoit sa o intalneasca, sa o cunoasca si s-o traiasca, la un moment dat, pe o axa a timpului. Propun sa privim singuratatea si ca o mina de aur sau un metal care urmeaza sa se transforme in aur, un timp cu tine, pentru tine.

In linistea aceea te poti auzi si te poti asculta. De multe ori ne auzim si de putine ori ne ascultam. Asa cum avem dorinta sa descoperim locuri noi, oameni noi, relatii noi, parteneri noi, mancaruri noi, haine noi, lucruri noi si alte obiecte tranzitorii si noi, asa putem cauta sa directionam dorinta de nou si spre noi.

Cunoasterea de sine poate fi o nevoie, mai profunda, ceruta de corp si vibrata de Suflet. Nevoile, fiind mai abisale, stau de multe ori in spatele dorintelor. Si stau acolo ascunse, singure si neascultate (cred ca a experimentat fiecare dintre noi aceste trairi, intr-un anumit moment dat, in copilaria lui), deoarece dorintele se arunca-n fata, uneori oarbe si goale, uneori nu ale noastre. Da, ne putem contamina cu dorintele celorlalti. De aceea, timpul pentru tine cu tine este sacru.

Pentru a ajunge la acea nevoie, este important sa facem curat prin dorinte, prin dorintele de “noi doi” care nu ne lasa pe “noi”, singuri si siguri, in mai putin de doi.

Un om drag, mi-a spus candva: “Esti tot ceea ce hotul nu-ti poate fura!”

Timp cu voi!

sursa imagine: Adrian Dan