Poate ca este timpul sa mai lasam lectiile si sa ne uitam la suferinta care este reactivata cu fiecare lectie repetata.

Am auzit cu totii povestea…invata-ti lectia! Daca nu o inveti, se va repeta!

Si se intampla, cu toate lectiile invatate, ca povestea sa se repete.

Ce inseamna o Lectie? In multe forme de spiritualitate, am intalnit aceste lectii sub forma de etape pe care Eroul trebuia sa le parcurga, sau probe la care ucenicul era supus de catre maestrul sau, sau greutati care vin sa elibereze intr-un final. In unele dintre acestea, cum ar fi in cultura Dervish, probele insemnau repetitie. Pentru a te initia la ei, trebuia sa aduci apa maestrilor timp de 1001 de zile si nu aveai voie sa vorbesti nimic, doar sa asculti.

De ceva timp a aparut acest curent cu: Lectiile vietii care trebuiesc invatate! Este amuzant si forma prin care ne spunem ca “Am invatat lectia asta, gata! De acum stiu ce am de facut! Data viitoare nu ma mai prinde lectia pe mine, pentru ca o stiu!” Ca si cum exista cineva care te verifica…

Ce pot sa observ, atunci cand se invata aceste lectii, este ca ne uitam foarte mult la celalalt implicat in dinamica relationala, alaturi de care noi am trait niste momente mai putin placute sau chiar foarte grele si dureroase. Si-l vedem pe acest celalalt ca fiind in toate formele neplacutului, durerosului, pricinuitorului de suferinta. Si desigur, concluzionam ca ne-a ajuns, un om ca el, NEVER!

Si invatam aceasta lectie, care in timp, nu este nimic altceva decat o forma mascata de a evita anumiti oameni. Sa fim cinstiti cu noi pentru o clipa si sa reflectam la lectiile invatate pana in prezent. Spuneau ceva despre noi sau despre celalalt sau despre amandoi?

Si plecam, cum si-ar dori unii sa spuna “de la capat” si ne incepem noile cautari, dar cu un sablon de lectii invatate. Scanam persoana noua care ne apare in viata, sau chiar situatia si spunem: “Asta nu seamana cu lectia mea, deci putem merge mai departe!”

Si ce sa vezi, intamplator si pur si simplu, imbracata in straie diferite si de nerecunoscut, apare iar…LECTIA!

Iar? Dar ce am facut? La ce nu am fost atent? Ce mi-a scapat? Si uite asa, ajungem sa ne invinovatim noi de propriile alegeri si sa-l invinovatim pe celalalt de propriile noastre trairi.

Va invit sa meditati la acest aspect: Cum ar fi daca ne-am intreba alegerile si ne-am privi propriile noastre trairi?

Acest “intamplator si pur si simplu”, atat de fidel si precis in alegerea lectiei, dar si a persoanelor care sa reitereze acea lectie, este forma prin care Inconstientul ne arata maiestria lui.

Cum ajungem, ca dintr-o sala de 1000 de persoane, noi sa alegem FIX lectia? Sau dintr-un oras, sau dintr-o tara, sau dintr-un continent, sau dintr-o lume?

Oricat ai mari harta si zona, magnestismul Lectiilor nu ne lasa la greu. El este acolo si functioneaza.

Poate ca este timpul sa mai lasam lectiile si sa ne uitam la suferinta care este reactivata cu fiecare lectie repetata. Poate ca orice lectie este doar forma prin care suferinta care cere sa fie ascultata.

Asta inseamna ca suferinta este acolo deja, daca ea este reactivata. Asa cum le mai zic participantilor in Ateliere, celalalt acceseaza un gand/o traire…din tine. Daca nu era deja acolo, nu o traiai la intensitatea si dimensiunea aceea.

Acea vorba cu “adevarul doare”, vine sa ne arate de fapt ca adevarul atinge suferinta. De aceea doare…pentru ca suferinta doare.

Si ce se intampla cand insistam cu aceasta suferinta? Imaginati-va ca exista o suferinta medicala, o forma de boala si medicul iti spune ca nu mai ai voie acel aliment/bautura. O sa va dau un exemplu cu diabetul. Nu mai ai voie zahar. Ce se intampla totusi daca tu continui sa consumi zahar? Sau orice vreti sa va imaginati, se gaseste ceva care devine toxic si nu mai ai voie sa-l consumi dar tu totusi il consumi. Ce se intampla? Stim prea bine ce se intampla, pentru ca exista un medic, pentru ca exista o analiza, pentru ca se poate detecta vizibil intr-o realitate. Si credem acel lucru si avem grija de el. Este mult mai usor cand lucrurile sunt intr-un concret. Analiza medicala este negru pe alb.

Dar cu psihicul si suferinta psihica, cum facem? Atunci cand ne focusam pe lectie si continuam sa o repetam, este ca si cum exista simptome de diabet, dar noi continuam sa consumam zahar.

V-am facut aceasta paralela pentru a intelege ca exista un moment in care suferinta este importanta de inteles, ascultat, invatat si integrat. De ce? Pentru ca daca vom repeta lectiile, vom accentua si suferinta…care la un moment dat se poate transforma in altceva.

In Atena, am intalnit o suferinta mascata. Tot centrul orasului este vandalizat de grafitti cu mesaje (dar nu arta), afise vechi, cladiri parasite…si am inteles ca exista o problema care “urla” prin astfel de actiuni si m-am intrebat de ce nu o asculta nimeni. Am discutat cu un om care locuieste acolo si mi-a zis: “Interesant ca vezi asta, asa este, doar ca nu ia nimeni masuri pentru ca cei in masura sa ia masuri, nu vad asta.”

Ne face suferinta autentici? Da! Fiecare om reuseste sa o depaseasca in propria lui forma si sens, iar asta ne face Autentici! Dar pentru asta, primul pas este sa o ascultam.

Atunci cand ne exploram suferinta, lumea nu mai apare ca fiind neplacuta…ci doar o lume care nu este ca cea pe care ne-am dorit-o! Din acest punct, putem sa contribuim la ea sa fie asa cum ne-am dorit-o, atat pentru noi cat si pentru urmasii nostrii. Cam asta inseamna…Indreptarea! Indreptarea Psihicului…Alchimia Sufletului.

Ne intalnim in cadrul Conferintelor ce vor avea loc in Bucuresti si Oradea, 20 si 27 Octombrie si continuam cu Atelier Alchimia Sufletului 2, 22 si 28 Octombrie, tot in Bucuresti si Oradea.

Retreat Alchimia Sufletului in Bali mai dispune de cateva locuri! 🙂

Sa ne intalnim cu Sens!