Atunci cand imi amintesc de anii de scoala, nu imi amintesc de ei in sens de educatie…ci o perioada de trairi intense si evenimente semnificative.

Recent am vazut postate diverse poezii scrise de Mihai Eminescu si mi-au venit in minte intrebarile: Iti mai amintesti aceste poezii? “Aici si Acum” cand le citesti, ce sens au? “Atunci si Acolo” ce sens intalneau? Si ce iti amintesti de fapt din acea perioada?

Raspunsul venit s-ar putea sa fie un altul decat cel la care SISTEMUL EDUCATIV din ROMANIA s-ar astepta.

Imi amintesc emotia drumului spre scoala, responsabilitatea cheii de gat, anxietatea in fata testelor, frustrarea in fata unor situatii neprevazute, tensiunile in relatiile cu profesorii, cautarile in relatie cu colegii, frica in fata notelor si a parintilor, rusinea rezultatelor, frica de unele materii (profesori ca sa fiu sincer), CONCURENTA si SUPRAVIETUITORUL. O Lupta constanta…

Da, n-am avut ani de scoala lejeri si nici anii de liceu. La reintalnirea cu cei din liceu, cand a aparut la masa dorinta: “Ce frumos ar fi sa mai traim anii de liceu!”, imi amintesc cum am strigat: “NU! Chiar NU!”

Sunt constient si de momentele placute si de amintirile frumoase create, dar cand vine vorba sa descriu realitatea mea in fata unui sistem de educatie care ma pregatea pentru viata…trairile interne sunt cele care-si gasesc glas…si mai putin achizitiile.

Un sistem de educatie presupune o forma de achizitii, o forma prin care copilul/adolescentul se foloseste de informatiile predate pentru a-si stabili un sistem de gandire si operare propriu, care sa-l ajute in procesul de integrare in societate si manifestarea sa ca individ. Doar ca informatiile predate ca materie scolara nu sunt singurele prezente in aceasta perioada.

Tot despre achizitii vorbim si in partea Dinamicilor Relationale. Relatiile Eu – Scoala (institut), Eu – Profesori (autoritate), Eu – Colegi (semeni), Eu – Sistem(societate). Despre aceste dinamici ale Eu-lui se vorbeste mai putin, dar cu toate acestea…putini sunt cei care isi amintesc materia si multi sunt aceia care isi amintesc dinamicile relationale si emotiile traite intens in acea perioada. Sunt modele cu care operam si in acest prezent, uneori Inconstient, unele mai putin placute si de o intensitate puternica.

Vorbesc nu doar din prisma celui care a trecut prin acei ani si a psihologului care am devenit, dar si din prisma celui care a terminat si modulul de Psihopedagogie (formarea ca profesor). Mi-am dorit sa inteleg cum sunt pregatiti profesorii pentru intalnirea cu elevii. In loc sa critic, m-am dus sa ma pun in pielea profesorului. Pregatirea tine cont de multe aspecte importante in pregatirea unui elev, dar prea putin de pregatirea unui OM, de Inteligenta Emotionala si Relationala, de Autentic si Diversitate.

Imi amintesc violenta fizica asupra unor colegi…si cum o resimteam pe aceasta ca pe o amenintare care mi s-ar putea intampla. Ma intrebam ce e cu ei de nu pot, de ce ingheata in fata unor intrebari, de ce se opun cererii care exista…in timp ce cautam sa ma adun si sa fac fata cererii ca nu cumva sa o incasez. Invatare prin frica = frica. Si uneori doar frica ramane si guverneaza continuarea.

Ma intreb cum ar fi o lume in care profesorul s-ar intreba: Oare acest elev, ce intalneste acasa? Cine sunt eu in dinamicile lui relationale? Cum ma vede pe mine ca profesor? Cum intelege ca exista o AUTORITATE pe care eu o reprezint si prin educatie/pregatire el si-o va achizitiona pe a sa? Ce model ii ofer Omului din fata?

Sistemul acesta de educatie, cu bancile aliniate, orele delimitate clar, o autoritate si sonerie…este un sistem creat acum ceva ani (peste 100) cand era nevoie de oameni care sa munceasca in fabrici…aliniati, uniformizati, cu o sonerie ca semn de libertate si subordonati unei figuri autoritare. Acelasi sistem il practicam si acum, doar ca difera contextul actual. Un fel de: ne pregatim ca acum 100 de ani, achizitionam experienta pentru acum 100 de ani, dar realitatea este alta decat cea de acum 100 de ani. In prezent ne-am descurca cu siguranta in trecut! Dar Aici si Acum…ce facem?

Inteleg ca este nevoie de multe intr-un sistem educational si sunt constient ca nu detin pregatirea pentru a vorbi in numele acestui sistem si a profesorilor, dar detin pregatirea UMANA de a vorbi in numele OMULUI care a stat candva intr-o banca si a trait ceva. Si este de datoria noastra, a celor care constientizam aceste trairi, sa aducem o alternativa pentru cei care vor urma. Pentru copil, adultul este LUMEA MARE…ajunsi adulti, suntem LUMEA MARE pentru copii…asta daca nu tot cautam sa fie un altul mai mare acea lume.

Viata inseamna supravietuire, inseamna si concurenta, inseamna si putere…dar la finalul ei, UMANUL este cel care ramane in urma noastra. Nu stiu sa va vorbesc despre viata de apoi, dar pot sa vorbesc si sa vad ce lasam in urma noastra. Nu plecam de aici cu achizitiile ca diplome sau material… cele mai semnificative amintiri despre noi vor fi in si din Relatiile in care am interactionat si pe care le-am transformat printr-un alt model, printr-o alternativa, prin acel #SePoateSiAltfel!

Aminteste-ti ceea ce acum tu poti schimba pentru un altul!

#SePoateSiAltfel

 

Ne intalnim pe 3 Februarie in Bacau, in cadrul Conferintei “Invitatie la Diversitate, prin Autenticitate”. In Martie vom pasi in Noul An Balinez in Retreat “Alchimia Sufletului” in Bali si ca in fiecare an, va dau intalnire in Maramures in cadrul celor doua Tabere “Alchimia Sufletului” Maramu’!