Reintalnirea

Dupa 5 ani, m-am reintors in Nepal si a avut loc Reintalnirea. Ce facem atunci cand ne reintalnim pe noi, cel care esti acum cu cel care erai atunci?

Se “intampla” uneori sa pasim pe niste pasi deja pasiti de noi. Exista o vorba care se si intalneste adesea: i-a urmat pasii, sau a luat-o pe urma lui sau l-a urmat pe, un tipar atat de cunoscut si repetat transgenerational si odata cu el si alte “daruri”. Si sa recunoastem ca sunt multi parinti impliniti de asta, de urmasii in oglinda. Ma intreb atunci, cine are nevoie de o astfel de oglinda, identica?

A semana inseamna ceva, a fi identic, altceva.

Cum suna daca am spune: Si-a urmat pasii? S-a urmat pe Sine? A luat-o pe calea sa?

Ajungem de multe ori in aceleasi locuri si ne reintalnim pe noi, cei care am fost acolo. In orice loc vizitat si orice spatiu in care ne-am aflat, candva, lasam si lansam in urma o parte din noi. Cand ajungem in acel loc dupa o perioada de timp…ajungem sa ne si reintalnim pe noi.

Familiar? Confortabil? Repetitie? Reintalnirea poate parea in forma ei exterioara o repetitie. Ce o face sa fie intrerupta este ceea ce faci cu ea si cum alegi. Round and round, pe repeat sau nu prea, pentru ca mai trece timp peste noi (si aici punctez timpul cel mai valoros, cel cu tine) si nu mai putem vorbi de ceva cunoscut, identic si care se manifesta la fel. Si vorbim cu noi, cei care am fost atunci si cei care suntem acum. Discutii, confesiuni, calcule, evaluari, decizii…DESTINE. Caci despre asta vorbim, Destine.

Orice intentie, dorinta, gand, fapta, nevoie sunt lansate in acel moment si in acelasi timp lansate spre viitor, spre Destin. Una dintre intrebarile care ma misca atunci cand ajung din nou in locuri deja vizitate este: De ce “atunci si acolo” am ales sa ma reintalnesc “acum si aici”, cu mine? De ce m-am chemat? Ce aveam nevoie atunci si nu aveam sau nu puteam sau nu-mi dadeam?

Este nepretuita experienta reintalnirii cu tine, dupa un timp, ca si cum te-ai intalni cu o amintire care, acum, poate sa capete un alt sens si sa devina mai solida, reala si autentica.

Realizezi cumva ce ai lasat, ce lasi in urma ta si…cel mai important, ce culegi! Ce culegi prin ceea ce ai plantat tu si cumva este o forma de impamantare si coeziune cu tine.

Trecutul poate fi o comoara daca stim cum sa ne uitam la el si daca ii cerem ce avem nevoie de la el.

Sa va amintiti de voi cand va reintalniti, uneori atat de diferiti!  

Si cand Reintalnirea are loc, poti sa-i intalnesti autentic si pe ceilalti. Acceptarea schimbarii va fi acum parte din tine.