Cum ar fi, atunci cand oferi un cadou, tot tu sa spui si Multumesc!

Sa vezi atunci reactii! De ce? Pentru ca noi suntem obisnuiti sa ni se spuna “Multumesc!” atunci cand oferim ceva: “Mai copile, ai spus Multumesc?”
De ce oare uita copiii sa spuna Multumesc? Si stau asa si se uita…cand la om, cand la cadou, parca-l simt din priviri. Poate pentru ca se prind mai bine cum sta treaba cu cadourile. Am observat ca atunci cand primesc un cadou pe care si l-au dorit, nu uita sa spuna si-si manifesta bucuria. Dar cand primesc un cadou surpriza, fiecare copil alege cum raspunde. N-am prea vazut reactii similare la ei.

Adulti fiind, incep povestile si regulile sociale. Reactiile se uniformizeaza, chiar daca noi suntem diferiti. De ce sa tinem cont de ce simtim?

Cei care OFERA, spera ca acel cadou sa placa, sau isi doresc sa fie placuti prin acel cadou, se poate sa existe niste vinovatie ambalata in spate care cere sa fie corectata prin acea actiune, sau o frica mascata sub infatisarea unui cadou frumos si desigur, indatorarea – mi-a luat deci trebuie sa ii iau. Dar mai exista o varianta, aceea a RECUNOSTINTEI.

Ti-ai imaginat ca a lua un cadou cuiva este o alegere personala si este doar a ta?
Da, tu esti cel care si-a dorit sa ofere acel lucru sau sa faca acea surpriza. Intreaba-te de ce o faci si seteaza-ti asteptarile conform cu intentiile.
Normal ca m-am tavalit si eu prin povestile cadourilor. “Aolew, nu-i place! / Da, bine! Si eu ce am primit? / Nu mai imi face cadouri, ceva se intampla! / Tot ofer si tot ofer…si nimic inapoi? / O sa-i impresionez tare mult acum! / Daca nu iau ceva, ce o sa zica acesti oameni despre mine? / Nu mai am timp de cadouri, disperare! / Nu imi permit acum, dar tre sa ma dau peste cap!” De ce? De ce a ajuns un ritual atat de Magic sa fie transformat in poveste incalcita, presiune si stres. Unde-i bucuria daruirii?

Dupa ce am renuntat treptat la aceste povesti trecand prin ele si lovindu-ma singur cu ele, am inceput sa le descalcesc. Intr-o zi am experimentat brusc, Recunostinta. Am si scris la un moment dat un articol care se intitula: “Multumesc, un altfel spus de TE IUBESC!” E altceva…e o stare, e o alegere.

Cand oferim din Recunostinta, nu avem nicio asteptare pentru ca simti sa daruiesti fara sa primesti in schimb, simti ca ai primit deja! Sa ajungi la acea stare de daruire, este un cadou in sine pentru tine! Esti eliberat de asteptari, de povesti si de greutate. Lasi libertatea celuilalt sa se exprime si prin asta te eliberezi tu. Ai vazut de cate ori ii agatam pe ceilalti si ii tinem prizonieri prin povestile personale si modul in care avem asteptari de la ei? Ce faci ma, de ce nu te potrivesti in povestea mea? Cu toate astea, urlam dupa Libertate.

Scapam vreodata de povestile din capul nostru? Definitiv, nu stiu sa-ti spun. Ce poti sa faci prin exercitiu cu tine este sa le dai volumul mai mic. Cand nu sunt sigur de ce poveste ruleaza, ca sa fac priza cu realul prezent, folosesc cele 5 cuvinte Magice: OBSERV.ASCULT.SIMT.INTREB.CREEZ.

Am ajuns intr-un final si la cei care PRIMESC. Cum primesti oglindeste perfect modul in care tu oferi! Atat.
Oferi cu asteptari diverse, atunci se activeaza povestea: “Ce asteptare are persoana care imi ofera acest cadou? Ca doar si eu am asteptari cand ofer!” Simplu! Alegi sa primesti sau sa refuzi, fiind constient de libertatea ta, sau pui povestea ta pe cadou si de acolo treaba ta si a voastra, care nu mai are nicio treaba cu cadoul.

Suntem norocosi cand putem sa oferim un cadou, avem cui si avem ce! Si Multumesc este un cadou, ce te costa sa-l oferi mai des? Ti-a zis vreodata Soarele de pe cer: “Bai, am luminat si azi, cand imi dai si tu ceva?”

Cadoul nu este treaba mea, nici a ta, ci treaba Lui.
Multumesc!

sursa imagine: TWRaBiDMoNkEy – DeviantArt