Cand au inceput sa sculpteze Sens in piatra, nu au incercat asta…au facut asta! Si acum noi beneficiem de un gand care prin actiune s-a transformat in monument, in REAL.

Incerc, un cuvant folosit atat de des de noi, poate sa ne releve moduri de functionare in care alegem sa stam. A incerca se poate traduce ca o actiune partiala. De ce? Pentru ca nu este: FAC, VREAU, DA sau NU, AM ALES…si minunatul IMI ASUM! Si atunci totul ramane undeva in ceata si asta produce iar…confuzie.

Atunci cand actionam cu acest “INCERC” este ca si cum asteptam ceva si din exterior. Sa fie vorba despre o validare? O validare de la ceilalti? O validare de la Divinitate?

Cand te duci sa te intalnesti cu Dumnezeu…Incerci sa faci asta sau te duci si alegi sa faci asta? Parintele Marius Mosteanu avea o vorba minunata: “Cand Dumnezeu vine sa se intalneasca cu noi, el se face mic ca sa nu ne sperie.” Lasa-l pe Dumnezeu sa se faca mic si tu mergi asa, asumat si mare, la intalnirea cu el. Daca tu te faci mic si el se face mic, va mai gasiti…va mai intalniti?

V-am mai vorbit in articolele mele despre partialitate si cum lucrurile lasate in aer de multe ori pot rani mai mult decat un NU spus la timpul lui.

Copilul este cel care incearca in prima faza. Asa cum puteti observa, cei mici au tendinta sa fie niste exploratori care descopera lumea. Cu toate “dirijarile” parintilor, gps-ul lui interior tot il trimite in diferite colturi ale vietii…de unde in nenumarate randuri vine mai bogat. Atunci cand incearca ceva, simte-traieste acel lucru iar apoi cauta ochii parintilor si chipul lor pentru a traduce reactia exteriorului si sa o armonizeze cu trairile interiorului. O sa va dau un exemplu ca sa se poata aseza mai concret aceasta dinamica:

Un copil descopera un obiect nou in casa, la care se poate juca (sau pe care prin joc il descopera). Mai intai se uita la obiect, merge spre el, se bucura de el si apoi se uita la parinti pentru un raspuns la placerea lui. Parintii, in functie de dorintele si structurile personale, vor avea diverse tipuri de raspuns. Unii il vor incuraja, altii vor urla ca nu cumva “obiectul” sa fie luat de el (pentru ca ei au un atasament fata de acel obiect), altii ii vor interzice acea placere (pentru ca ei isi interzic lor diverse lucruri si vor sa mentina acel obiect intact-perfect-neatins)…si tot asa. In functie de acest raspuns, acel copil isi aseaza INCERCAREA. Un copil incurajat  “atunci si acolo” va merge cu incredere sa descopere lucruri noi “aici si acum”, un altul descurajat va tinde sa incerce si sa astepte. 

Si ajungem adulti, perfect capabili de actiune, dar functionam cu “INCERC”. Am auzit si expresia: “Nu mai spune incerc, ca te invarti in cerc”. Si da…acest invartit poate sa fie statul intr-un tipar disfunctional si vechi, dar nimeni nu mi-a explicat asta asa.

REPETITIA are frumusetea ei pana la un punct…cand necesita o CONTINUARE!

Astfel incat, atunci cand pornim cu “INCERC” alegem sa nu vedem toata actiunea pe care o facem in REALITATE in acea directie. De exemplu: “Am incercat si asa si asa si aia si aia…dar nimic!” Si aici apare dezamagirea, suferinta, renuntarea, golul interior, lipsa de contact cu realitatea si alte credinte irationale. Cum ar fi sa spui: “AM FACUT SI ASA SI ASA SI AIA SI AIA si nu a iesit iar acum ma gandesc ce sa mai studiez/integrez/aduc ca sa merg in continuare cu ceea ce mi-am propus.”

Si daca ceea ce ai tot incercat nu ti-a reusit tie, te invit sa vezi toate geniile…ideile, conceptele, credintele, munca si efortul lor au fost continuate si au rezultate ACUM. Unele lucruri inca mai cautam sa le descifram. Cum altfel sa evoluam daca drumul ar fi atat de…scurt?

Evolutia inseamna ACTIUNE. 

Puteti observa acest incerc la toate varstele: am incercat sa studiez asta, dar nu…am incercat jobul acesta, dar nu…am incercat relatia asta, dar nu…Si alegem sa aruncam toate actiunile REALE in spate, in Umbra. Daca am vedea toti pasii pe care i-am facut in REAL, ne-am valida singuri si astfel am avea o baza de siguranta din care sa CONTINUAM.

CONSUMERISMUL se bazeaza pe aceasta “incercare”…pentru ca nu exista SATIETATE si niciodata nu este SUFICIENT.

De aceea va invit sa nu mai incercati sa va iubiti sau sa va vedeti sau sa ajungeti undeva sau sa aveti Sarbatori frumoase. De multe ori incercarea asta raneste! Iubiti-va, Vedeti-va, Ajungeti si Sarbatoriti asa cum stiti! Si de acolo…are loc si Dumnezeu sa intre in ACT SI FAPT. De ce de acolo? Pentru ca ii facem loc!

O luna Decembrie cu Sens si TIMP in dar! 

 

Pana atunci, ne intalnim in continuare in cadrul Workshopului “Sarbatorile Vin!…” din 16 Decembrie in Bucuresti si 22 Decembrie in Constanta!  

In Martie va avea loc si Retreat “Alchimia Sufletului” in Bali, de Noul an Balinez.

Sa ne intalnim cu Sens!