Absenta oamenilor semnificativi si lipsa de conexiune reala nu pot fi inlocuite de un cadou.

Din aceasta noapte incepe perioada cadourilor…o perioada plina din punct de vedere emotional. Care este cadoul potrivit? Dar cel mai bun? Dar cel mai impresionant? Dar pot sa imi permit acel cadou dorit? Si dupa ce lista cadourilor se termina si sunt oferite, apare: Si eu ce am primit? Ce ofer si ce primesc nu sunt intotdeauna intr-un echilibru si este normal sa fie asa cata vreme nu suntem sinceri cu ceea ce cautam in spatele cadoului.

Am fost obisnuiti sa impartim din ce e al nostru, dar nu sa daruim. Imi amintesc si acum expresia: “imparte si tu cu…nu e frumos sa nu imparti!” Adica primeai mai intai ceva ce mintea isi traducea ca e al tau si de aici, din acest al tau trebuia sa imparti. De aici incepe “contabilizarea” si simtul ca ai pierdut ceva si trebuie sa primesti la schimb. Ti-am dat din mine, ti-am dat din anii mei, ti-am dat din bunurile mele, ti-am dat din ceva al meu si astept sa primesc ceva la schimb. 

In plus de asta, copilul integreaza regulile casei ca fiind reguli universale si chiar daca in comunitatea restransa aceste reguli si obiceiuri se poarta si se aplica, atunci cand iese in lume, regulile acestea sufera modificari. De aceea, chiar daca el ofera, s-ar putea sa nu primeasca si asta inseamna dezamagire. Realitatea interioara nu mai corespunde cu cea exterioara.

Am deghizat nevoile umane de conexiune prin obiecte exterioare si le-am adus la rang de reguli: “Nu poti merge la cineva fara cadou! Ce o sa zica asta despre tine?” Si astfel multi renuntam sa mai vizitam pe cineva pentru ca nu ne permitem acel cadou, cu toate ca ne permitem ca timp. 

Cum ar fi sa nu mai oferim cadouri celor care deja au suficiente lucruri si sa le cerem ce cautam de fapt prin acele cadouri. Sa fie atentia lor, timpul lor, validarea lor, iertarea lor, intelegerea lor, iubirea lor, nevoia de conexiune cu ei?

Uneori petrecem mai mult timp in cautarea cadourilor si mai putin timp cu persoana careia ii oferim acel cadou.

Si cum ar fi sa oferim cadouri celor care cer ceva specific si chiar au nevoie de acel lucru? Cand mergi pe strada, cand conduci, cand esti in mediul tau, vezi pe cineva cu o anumita nevoie? Auzi o cerere directa? Ma intreb…cum ar fi sa oferi cadou unei persoane de la care nu astepti ceva emotional si nu are ce sa-ti ofere in plan material?

Dar cum ar fi daca am primi ceva de daruit? Un cadou care nu ti se potriveste si care este clar pentru altcineva. Un cadou care te invata sa daruiesti…

Daca am fi prezenti in realitate si in mediul nostru, am putea oferi si primi mai usor. Cauzele mari ne atrag si sunt de bun augur, dar fiecare dintre noi are in jurul lui cauze mai mici pe care le poate implini…intr-adevar fara o recunoastere mare, dar cu o gratificare reala. 

Daruirea implica un efort si nu o imparteala! Daruirea presupune o forma de satietate la care ai ajuns, o forma de suficienta din care poti darui si celuilalt fara sa simti ca ai ceva de primit inapoi, fara sa simti ca lipseste ceva. 

Si pentru cei care considera ca un cadou le tine locul…Absenta oamenilor semnificativi si lipsa de conexiune reala nu pot fi inlocuite de un cadou.

Sa aveti Sarbatori cu Sens! Ne intalnim in cadrul Workshop-ului “Sarbatorile Vin!” in Bucuresti pe 15 Decembrie si in Bacau pe 22 si 23 Decembrie. 

 

Mai multe informatii:  http://batinas.ro/evenimente/workshop-sarbatorile-vin/

Si in continuare in Retreat “Alchimia Sufletului” BALI din 4-14Martie 2019